Lumea vinurilor albe, o poveste fara de sfarsit

Desi berea si bauturile racoritoare sunt la ordinea zilei, programul relaxat al vacantelor ne permite sa ne apropiem de o lume a savorilor, culorilor si gusturilor. Este lumea vinurilor albe, o poveste fara de sfarsit, mult mai veche si mai complexa decat cea a parfumurilor. Dar, in timp ce lumea selecta si exclusivista a parfumurilor incepe sa-si piarda din mister, in incercarea de a-si largi aria clientilor, lumea vinurilor albe are cate ceva de oferit tuturor categoriilor de consumatori.

Viticultura este veche precum omenirea si nu este de mirare ca vinurile au ajuns subiectul unei industrii puternice, cu sectoare bine delimitate. Vorbim de cultivatori, de producatori, de vinificatori, de creatori de vinuri, de o bursa a vinurilor, de recolte legendare si sticle de vin care sa vand la licitatii. Vorbim despre podgorii celebre, despre case de vinuri si festivaluri si targuri de vinuri.

Cateva notiuni despre aceste domenii ne ofera adevarate experiente senzoriale si completeaza in mod fericit subiectele de conversatie. In plus, ne ajuta sa alegem cu mai mult rafinament un anumit tip de vin alb. Pana nu de mult, ideea generala era de a alatura vinurile albe de felurile albe, iar vinurile rosii, de carnea rosie. Este regretabil ca interesele mercantile au fost plasate deasupra oricaror criterii de calitate si asa a fost lansata ideea ca vinurile pot fi asociate liber cu orice fel de mancare. Raportarea la principiile clasice este cea mai sigura cale de urmat.

VINURILE ALBE

Din familia vinurilor albe, distingem categoria vinurilor usoare si putin acidulate. Sunt vinuri care „tin de sete”, se beau reci si au o aciditate si mineralitate specifice terroir-ului, fara a fi prea complexe. Sunt ideale pe timp de vara. Provin din tinuturi mai reci sau influentate de salinitatea marilor sau oceanelor, iar culoarea poate avea reflexe verzui. Le gasim si in magazinele noastre, dar plasate nesemnificativ pe raft.

O mentiune aparte o facem pentru vinurile albe, aromatice, dar mai putin dulci, parca „inrudite” cu anumite fructe, mere verzi, kiwi, piersici albe, fructul pasiunii. Aceste vinuri se adreseaza in special simturilor olfactive. Ne vom orienta, asadar, spre soiul Sauvignon Blanc, Gewurztraminer, Pinot Gris, Riesling etc.

Categoria vinurilor albe, bogate si care au „corpolenta” este reprezentata de bine-cunoscutul soi Chardonnay. Indicatie pretioasa: aceste vinuri nu se consuma singure, ci numai alaturi de mancare. Sinergia dintre vin si felul de mancare este de neuitat. Tipul Chardonnay devine si mai atragator in zilele cu vreme rece si este alternativa pentru bautorii de vin rosu.

Vinurile dulci, vin la urma, dar nu sunt cele din urma. Cele originale provin din recoltarea ultimilor ciorchini de struguri, culesi cu grija, dupa ce s-au umplut de dulceata si seamana cu stafidele. Se potrivesc cu deserturile decadente, cu branzeturile sarate sau cu gustari condimentate. Soiul Muscat este cel mai cunoscut. Pretul poate fi un indicator al calitatii.

Vinurile spumante (albe sau roze) implica tehnici speciale de vinificatie si sunt adesea confundate cu sampania, cuvant care defineste numai vinul spumant produs in regiunea Champagne din NE Frantei. Corect, vorbim despre metode traditionale de tip Champagnes, Cavas, Prosecco sau Sekts. Sa retinem ca eticheta poate contine cuvantul Vintage adica strugurii provin din productia unui singur an, sau Non-Vintage (prescurtat NV) cand sampania se obtine din amestecul de struguri produsi in mai multi ani.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *