Exista date in calendar care trec pe langa noi fara sa le simtim. Si exista zile precum 9 mai, care poarta in ele greutatea istoriei, a suveranitatii, a razboiului si a pacii. E ziua in care Romania isi aminteste nu doar ce a castigat, ci si ce a pierdut. E ziua care vorbeste, in acelasi timp, despre independenta, despre victorie si despre unitate europeana.
Intr-o lume grabita, intr-o societate care uneori uita sa se uite inapoi, 9 mai vine ca o lectie de memorie colectiva. Si nu una oarecare, ci una cu tripla semnificatie:
Ziua Independentei Romaniei (1877)
Ziua Victoriei Coalitiei in Al Doilea Razboi Mondial (1945)
Ziua Europei (1950)
Trei repere, trei batalii – unele armate, altele diplomatice, toate insa decisive pentru cine suntem astazi ca natiune si ca parte dintr-un continent.
Ziua Independentei – 9 mai 1877: momentul in care Romania a spus „Suntem natiune de sine statatoare”
Anul 1877. Europa era un mozaic instabil de imperii, aliante fragile si popoare care visau libertate. Romania, aflata sub suzeranitatea Imperiului Otoman, isi traia propria lupta pentru afirmare. Intr-un context in care tensiunile din Balcani escaladau, iar Rusia declara razboi Imperiului Otoman, Romania a vazut o sansa si a facut ceea ce putine state aveau curajul sa faca: a rupt legaturile de vasalitate cu Poarta Otomana.
Pe 9 mai 1877, in Parlamentul Romaniei, ministrul de externe Mihail Kogalniceanu rostea cuvintele care aveau sa devina istorice:
„Suntem independenti, suntem natiune de sine statatoare!”
Aceasta declaratie nu era doar un act politic. Era un angajament. Un salt in necunoscut, facut cu o demnitate care a inspirat generatii intregi. Romania nu doar ca a proclamat independenta, ci a si luptat pentru ea. Armata romana, sub conducerea domnitorului Carol I, a participat la razboiul ruso-turc (1877–1878), in batalii memorabile precum cele de la Plevna, Grivita, Rahova si Vidin.
A fost nevoie de sange varsat pentru ca independenta sa fie recunoscuta international, ceea ce s-a intamplat prin Tratatul de la Berlin din 1878. Romania primea recunoasterea suveranitatii sale, dar si un pret geopolitic: pierdea sudul Basarabiei, dar primea Dobrogea.
Ziua de 9 mai a fost, pana la instaurarea regimului comunist, zi nationala. Si nu intamplator. Ea marca iesirea din statutul de provincie periferica si intrarea intr-o noua etapa: cea a unei tari care se construieste singura.
Ziua Victoriei – 9 mai 1945: sfarsitul razboiului si inceputul unei alte epoci
La exact 68 de ani distanta de momentul proclamatiei lui Kogalniceanu, lumea sarbatorea sfarsitul celui mai devastator conflict militar din istorie: Al Doilea Razboi Mondial.
Pe 9 mai 1945, Germania nazista capitula neconditionat in fata Aliatilor, punand capat unui cosmar care durase aproape sase ani si care provocase intre 70 si 85 de milioane de victime – dintre care jumatate civili.
Romania a fost prinsa in mijlocul acestui conflict global. A luptat intai alaturi de Germania nazista (pana in 23 august 1944), apoi s-a alaturat Aliatilor, contribuind semnificativ la eliberarea Europei Centrale si de Est de sub dominatia hitlerista.
Pentru estul Europei – si implicit pentru Romania – 9 mai inseamna si ziua in care a inceput o alta realitate: cea a Razboiului Rece, a ocupatiei sovietice si a divizarii continentului in doua blocuri ideologice.
Chiar si asa, Ziua Victoriei ramane un simbol al luptei impotriva fascismului si al solidaritatii internationale. Este o zi care aminteste de curajul, suferintele si sacrificiile unei generatii care a salvat lumea de la autodistrugere.
Ziua Europei – 9 mai 1950: de la razboi la cooperare
Poate cel mai luminos simbol al acestei zile vine din 1950. Pe 9 mai, ministrul francez de externe Robert Schuman propunea, intr-un discurs istoric, crearea unei Europe unite prin cooperare economica, in special in domeniul productiei de carbune si otel – materii prime esentiale pentru industrie si pentru armament.
Declaratia Schuman este considerata actul de nastere al Uniunii Europene. In loc sa repete greselile trecutului si sa mearga spre o noua confruntare, Europa a ales reconcilierea, colaborarea si pacea.
Pentru Romania, aceasta parte a istoriei a venit tarziu. Dupa zeci de ani de izolare si dictatura comunista, Romania a inceput drumul spre integrarea europeana abia dupa 1989, aderand oficial la Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007.
Astazi, Ziua Europei este sarbatorita si in Romania, in semn de apartenenta la un spatiu comun de valori, reguli, drepturi si responsabilitati. Este o zi a sperantei ca unitatea poate fi mai puternica decat conflictul, iar diversitatea – o resursa, nu o amenintare.
9 mai, intre mandrie, memorie si viitor
Ziua de 9 mai este, asadar, mai mult decat o data din calendar. Este o zi cu radacini adanci in istorie si ramificatii puternice in prezent.
Este ziua in care Romania a spus raspicat ca vrea sa fie libera.
Este ziua in care Europa a invins ideologiile mortii si ale distrugerii.
Este ziua in care s-a pus temelia unui proiect european bazat pe cooperare, nu pe cucerire.
Pentru noi, romanii, 9 mai trebuie sa fie o sarbatoare a constiintei nationale, dar si a solidaritatii europene. O zi in care sa invatam din trecut, sa intelegem prezentul si sa ne construim viitorul cu mai multa responsabilitate.
Cum marcam aceasta zi astazi?
In fiecare an, autoritatile organizeaza evenimente comemorative, ceremonii militare, parade simbolice sau expozitii istorice. Scolile discuta cu elevii despre semnificatia acestei zile, iar institutiile europene din Romania deschid portile publicului.
Dar poate cea mai importanta marca a acestei zile ar trebui sa fie reflectia personala:
Ce inseamna pentru mine libertatea, suveranitatea, pacea?
Cum contribuim, fiecare, la pastrarea lor?
Ce facem, concret, pentru ca tragediile trecutului sa nu se repete?
9 mai – un arc peste timp
De la Kogalniceanu in Parlament, la capitularea semnata la Berlin, si pana la Declaratia Schuman de la Paris, 9 mai este un arc peste timp. Un fir rosu care leaga identitatea nationala de destinul european. O zi in care ne aducem aminte ca Romania nu e doar o tara pe harta, ci un stat cu o istorie demna si cu un viitor care merita construit constient.
Sa nu lasam ca aceasta zi sa treaca neobservata. Pentru ca 9 mai nu e doar o lectie de istorie. E un test de maturitate civica.
