In calendarul ortodox, data de 11 aprilie marcheaza praznuirea unuia dintre cei mai iubiti sfinti romani: Sfantul Calinic de la Cernica, cunoscut pentru viata sa ascetica, pentru smerenia cu care a condus mii de suflete pe calea mantuirii si pentru minunile savarsite atat in timpul vietii, cat si dupa trecerea la cele vesnice.
Nascut intr-o familie de credinciosi, crescut in duhul rugaciunii si ajuns mai tarziu episcop al Ramnicului, Sfantul Calinic ramane o figura luminoasa a Ortodoxiei romanesti. Prin ravna sa pentru post, ascultare si viata curata, a devenit un model de nevointa si de slujire pentru intreaga Biserica.
Primele trepte spre sfintenie: copilaria si chemarea spre monahism
Sfantul Calinic s-a nascut pe 7 octombrie 1787, in Bucuresti, intr-o familie evlavioasa care locuia in apropierea bisericii „Sfantul Visarion”. La botez, a primit numele Constantin, iar parintii sai, Antonie si Floarea, l-au crescut in frica de Dumnezeu si iubire fata de aproapele.
Influentat de exemplul fratelui sau mai mare, care s-a calugarit, si de atmosfera duhovniceasca a vremii, tanarul Constantin a simtit inca din adolescenta chemarea catre viata monahala. La 20 de ani, a parasit viata lumeasca si a intrat in obstea Manastirii Cernica, aflata la marginea Bucurestiului, sub indrumarea duhovniceasca a ieromonahului Pimen.
Dupa un an de ucenicie, in 1808, a fost tuns in monahism, primind numele de Calinic, iar cateva luni mai tarziu a fost hirotonit ierodiacon. In anul 1813 a primit si Taina Preotiei, devenind ieromonah si slujind cu multa ravna in cadrul manastirii.
Staret al Cernicai si conducator bland al sufletelor
In decembrie 1818, dupa trecerea la Domnul a staretului Dorotei, obstea manastirii l-a ales pe ieromonahul Calinic drept nou staret, desi avea doar 31 de ani. Alegerea a fost primita cu bucurie de intreaga comunitate, care vedea in el un om de rugaciune, bland, drept si intelept.
Timp de 32 de ani, parintele Calinic a condus Manastirea Cernica cu multa pricepere duhovniceasca. A reorganizat viata de obste, a intarit randuiala slujbelor, a incurajat munca si ascultarea, a construit cladiri noi si a restaurat bisericile existente. In acelasi timp, a fost un adevarat parinte pentru fratii sai, implicandu-se direct in viata fiecaruia, alinand suferintele, oferind sfaturi si rugandu-se neincetat pentru ei.
Se spune despre el ca nu se odihnea niciodata pana nu se incheiau toate treburile obstii, iar noaptea o petrecea in rugaciune si citire din Sfintele Scripturi si scrierile Sfintilor Parinti.
Episcop al Ramnicului si ctitor de manastiri
In anul 1850, dupa 43 de ani petrecuti in manastire, Sfantul Calinic a fost ales episcop al Ramnicului. Desi a primit vestea cu smerenie si chiar cu lacrimi, stiind ca va parasi viata retrasa a manastirii, a ascultat chemarea Bisericii si a acceptat cu nadejde aceasta misiune.
Timp de 16 ani, a pastorit cu intelepciune si fermitate Eparhia Ramnicului. A initiat numeroase lucrari de restaurare a bisericilor, a infiintat tipografii, a sprijinit scolile teologice si a intarit disciplina in randul clerului. In 1863, a ridicat biserica si chiliile de la Schitul Frasinei, punand acolo o randuiala monahala asemanatoare cu cea de la Muntele Athos: fara femei in incinta manastirii si cu respectarea posturilor si slujbelor in cea mai mare strictete.
Postul aspru al Sfantului Calinic si nevointele din tinerete
Un episod cu totul special din viata Sfantului Calinic ne arata profunzimea trairii sale ascetice, mai ales in perioada Postului Mare. Potrivit marturiilor din scrierile dedicate vietii sale, in primavara anului 1817, tanarul ieromonah Calinic a hotarat, impreuna cu duhovnicul sau Ignatie si cu un alt frate calugar, sa posteasca timp de 40 de zile, fara sa guste nimic.
Aceasta hotarare, desi avea binecuvantarea staretului Dorotei, s-a dovedit extrem de grea pentru ceilalti doi calugari. Unul a renuntat complet, iar celalalt s-a imbolnavit grav. Doar Calinic a reusit sa duca postul pana in Joia Canonului Mare, cand, epuizat, a gustat doar o jumatate de prescura. Insa a cazut la pat, slabit si fara cunostinta, pana in Duminica Tomei.
Aceasta nevointa a fost apreciata, dar si indrumata de staret, care i-a randuit ulterior sa urmeze „calea imparateasca” a echilibrului: sa manance la trapeza, impreuna cu fratii, si sa nu exagereze cu nevointele trupesti. Cu ascultare deplina, Sfantul Calinic a urmat aceasta cale, dar si-a pastrat viata de rugaciune si sobrietate duhovniceasca pana la final.
Facator de minuni si vindecator
Sfantul Calinic a fost cunoscut inca din timpul vietii pentru darurile speciale primite de la Dumnezeu. Marturiile din epoca vorbesc despre:
– tamaduiri de boli grave, fara speranta din punct de vedere medical,
– descoperirea gandurilor celor care veneau la el pentru spovedanie,
– profetii despre viitor, in special legate de viata obstii sau de incercarile Bisericii.
Multi credinciosi veneau la el nu doar pentru un sfat, ci si pentru a cere ajutor si vindecare. Nu putini au fost cei care, dupa o rugaciune a episcopului Calinic, s-au ridicat din boala, au primit pace sufleteasca sau au fost izbaviti de mari necazuri.
Trecerea la cele vesnice si cinstirea de catre Biserica
Sfantul Calinic a trecut la Domnul pe 11 aprilie 1868, fiind inmormantat cu multa evlavie in pridvorul bisericii „Sfantul Gheorghe” de la Cernica. La slujba de inmormantare au participat numerosi arhierei, monahi, preoti si credinciosi, care simteau ca pierd nu doar un episcop, ci un sfant in viata.
Biserica Ortodoxa Romana l-a canonizat in anul 1955, fiind primul ierarh roman trecut in randul sfintilor. De atunci, este praznuit in fiecare an pe 11 aprilie, iar Manastirea Cernica a devenit un important loc de pelerinaj pentru credinciosii din intreaga tara.
Sursa foto: Basilica.ro
