Vinerea Mare, cunoscuta in popor si ca Vinerea Seaca, este una dintre cele mai importante zile din Saptamana Patimilor, o zi a tacerii, a postului si a meditatiei profunde pentru crestinii ortodocsi. Este momentul in care, simbolic, lumea sta in loc si isi pleaca fruntea in fata jertfei supreme a Mantuitorului.
De-a lungul timpului, aceasta zi a fost insotita de o serie de traditii populare, obiceiuri si interdictii, transmise din generatie in generatie, care reflecta respectul profund fata de patimile lui Iisus Hristos.
Postul negru – o practica a credintei si a curatirii trupesti
Pentru multi romani, Vinerea Mare este asociata cu postul negru, adica renuntarea completa la mancare si bautura pe durata intregii zile. Se credea ca, in felul acesta, trupul se curata de boli, iar sufletul devine mai aproape de Dumnezeu.
In traditia populara, se spunea ca acest post vindeca durerile de cap si alunga suferintele trupesti, fiind considerat nu doar un act religios, ci si un remediu natural impotriva „betesugurilor”.
Ce NU se face in Vinerea Mare
In credinta populara romaneasca, Vinerea Mare este o zi in care se respecta cu sfintenie odihna si linistea. Din acest motiv, munca fizica este strict interzisa.
Conform traditiei:
Nu se spala rufe,
Nu se toarce si nu se tese,
Nu se munceste la camp,
Nu se face curatenie generala,
Nu se acreste borsul – pentru ca, se spune, in aceasta zi „vine Necuratul si se scalda in el”.
Este o zi in care se evita toate activitatile obisnuite ale gospodariei, pentru ca intreaga atentie sa fie indreptata spre rugaciune, reculegere si pregatirea spirituala pentru Inviere.
Singura activitate „permisa”: framantarea si coacerea pastii
In mod traditional, singura activitate domestica acceptata in Vinerea Mare era pregatirea pastii, o coptura ritualica specifica sarbatorii Pastelui. Gospodinele framantau si coceau pasca cu respect si credinta, respectand obiceiuri vechi, transmise din batrani.
Pasca se face rotunda, pentru ca se credea ca scutecele Mantuitorului aveau aceasta forma. Deasupra aluatului, se modeleaza o cruce din aluat impletit, iar in centrul ei se pune branza dulce sau stafide, in functie de regiune.
Un obicei aparte presupune ca, inainte de a baga pasca in cuptor, sa se faca semnul crucii pe peretii interiori ai cuptorului, rostind cuvintele:
„Cruce-n casa, Cruce-n piatra, Dumnezeu cu noi la masa, Maica Precista pe fereastra.”
Cojile oualor folosite la prepararea pastii se arunca, mai apoi, in apa curgatoare, ca un simbol al purificarii si al reintoarcerii la firea curata.
Semne si superstitii populare
Etnologii au consemnat de-a lungul timpului numeroase superstitii legate de aceasta zi. Unul dintre cele mai cunoscute obiceiuri este acela de a calca pe un obiect de fier imediat dupa ce te trezesti dimineata, considerandu-se ca astfel te feresti de dureri de cap pe tot parcursul anului.
Alte credinte spun ca:
Cine coase in aceasta zi poate orbi,
Cine seamana, nu va avea rod,
Cine munceste, nu va avea spor.
Astfel, oamenii se fereau de orice activitate „greu de dus” si incercau sa isi pastreze linistea interioara, respectand tacerea acestei zile incarcate de simbolism.
Legenda pastii: cum a aparut acest obicei
O poveste din folclor explica si originea painii ritualice numite „pasca”. Se spune ca, intr-una dintre calatoriile sale alaturi de Apostoli, Iisus a fost primit cu dragoste de un gospodar, care, in semn de ospitalitate, le-a pus paine in traista pentru drum.
Ucenicii nu stiau de darul primit, iar la scurt timp, in mijlocul padurii, L-au intrebat pe Iisus cand va fi Pastele. Mantuitorul le-a spus ca Pastele va cadea atunci cand vor gasi paine in traista. Cand au cautat, au gasit painea, iar acel moment a fost considerat inceputul traditiei de a coace pasca in fiecare an.
Un moment de reculegere, nu de sarbatoare
Desi Pastele este o sarbatoare a bucuriei, Vinerea Mare este ziua durerii – ziua in care crestinii isi amintesc de rastignirea si moartea lui Iisus Hristos pe cruce.
Este ziua in care, prin sacrificiul Sau, Mantuitorul „a omorat moartea” si a daruit omului posibilitatea vietii vesnice. Este un timp de post, rugaciune si smerenie, in care se renunta la placeri lumesti si se lasa loc tacerii.
Noaptea Invierii – momentul asteptat
In noaptea de sambata spre duminica, dupa miezul noptii, bisericile se umplu de lumina si credinciosi. Dupa o zi de reculegere si asteptare, vine marea bucurie a Invierii Domnului, simbolizata prin Lumina Sfanta si cuvintele „Hristos a inviat!”
Aceasta trecere de la intuneric la lumina, de la durere la speranta, da sens intregii Saptamani Mari si marcheaza innoirea sufletului si a vietii.
