Din punct de vedere al tipurilor de norme existente in materie de protectia muncii distingem doua categorii si anume norme generale si norme specifice de protectie a muncii. Angajatorul trebuie sa elaboreze la randul sau instructiuni proprii de securitate in munca pentru a detalia si particulariza prevederile normelor generale, specifice si a standardelor de securitate.
Pentru indeplinirea cat mai adecvata a acestor norme, companiile care activeaza in domenii industriale, trebuie sa realizeze un instructaj la locul de munca. Acest instructaj trebuie sa fie atat unul cu caracter general cat si unul periodic. Angajatul, la randul sau, trebuie sa ia la cunostinta ca normele de protectie a muncii i-au fost prezentate si ca atributiile pe care le are la locul de munca vor fi indeplinite in conformitate cu standardele si normele in vigoare.
In cazul companiilor unde este necesar sa se utilizeze echipament de protectie, angajatorii trebuie sa asigure ca au tot ceea ce este necesar pentru a-si indeplini in conditii adecvate sarcinile de lucru. Tot angajatorului ii revine atributia de a informa lucratorul cu privire la echipamentele de protectie pe care i le-a pus la dispozitie. Lipsa furnizarii sau informarii angajatului despre echipamentele de lucru poate duce la sanctiuni. Lucratorul poate sa refuze sarcinile de serviciu daca nu i s-au pus la dispozitie echipamentele necesare.
Pe langa drepturile pe care le are angajatul acesta trebuie sa foloseasca echipamentul de protectie primit dar numai in scopul pentru care i-au fost incredintate. Daca echipamentele sunt avariate din propria culpa atunci trebuie sa le plateasca. Si, daca munceste fara sa tina cont de normele de protectie a muncii care i-au fost prezentate de angajator atunci si angajatul risca o serie de sanctiuni. Fiecare are propriile sale indatoriri si o data ce sunt respectate normele de securitate a muncii atunci se diminueaza foarte mult sau chiar se elimina complet riscul de producere a unor accidente nedorite.
