Pe 5 mai, Biserica Ortodoxa il pomeneste cu evlavie pe Sfantul Cuvios Mucenic Efrem cel Nou, unul dintre cei mai iubiti si apropiati sfinti ai vremurilor noastre. Desi a trait in secolul al XV-lea, Sfantul Efrem este considerat „nou-aratat”, intrucat prezenta si lucrarea lui in lume au devenit cunoscute abia in a doua jumatate a secolului XX, printr-o revelatie dumnezeiasca.
Din acel moment, valuri intregi de marturii, minuni si vindecari s-au adunat in jurul numelui sau, pana cand intreaga Ortodoxie a inceput sa-l cinsteasca drept ceea ce este: un mijlocitor viu, plin de iubire si mila pentru cei aflati in suferinta, in boala sau in deznadejde.
O viata ascunsa de oameni, dar cunoscuta de Dumnezeu
Sfantul Efrem s-a nascut in 1384, in orasul Trikala din Tesalia, intr-o familie numeroasa si modesta. Ramas orfan de tata de la varste fragede, a crescut alaturi de mama sa si de ceilalti sase frati, purtand impreuna greutatile vremii. La 14 ani, in contextul ocuparii orasului de catre otomani si a amenintarii de a fi recrutat cu forta ca ienicer, tanarul Constantinos Morfis – acesta fiind numele lui de botez – alege calea monahismului. Se retrage la Manastirea Bunei Vestiri de pe Muntele Amonon, in Attica, aproape de actualul oras Nea Makri, unde se va nevoi timp de aproape trei decenii.
Viata sa monahala a fost una de post, rugaciune si curatie, pana cand, in anul 1425, a fost capturat de turci in timpul unei invazii. Ceilalti monahi ai manastirii fusesera deja ucisi, iar el a fost intemnitat si supus la chinuri cumplite, vreme de opt luni.
Refuzand sa renunte la credinta in Hristos, Sfantul Efrem a fost torturat fara mila, batut, flamanzit, umilit si in cele din urma spanzurat cu capul in jos, fiind ars cu un taciune in pantece. Chinurile sale sfarsesc pe 5 mai 1426, in jurul orei 9 dimineata, cand sufletul sau s-a inaltat la cer, intr-un duhovnicesc martiriu care avea sa devina cunoscut abia peste cinci secole.
O descoperire dumnezeiasca: maica Macaria si moastele sfinte
Pentru mai bine de 500 de ani, numele lui Efrem a ramas necunoscut. Totul s-a schimbat in 1950, cand o monahie pe nume Macaria s-a retras in zona ruinelor fostei manastiri din Nea Makri. Dorind sa afle mai mult despre nevointele sfintilor din acele locuri, dupa rugaciuni staruitoare si ani de pustnicie, i s-a aratat in mod minunat Sfantul Efrem insusi, care i-a spus unde se afla moastele lui. Aceasta a fost una dintre cele mai impresionante descoperiri din istoria recenta a Ortodoxiei.
Trupul sau a fost aflat neputrezit, raspandind buna mireasma, semn clar al sfinteniei. Maica Macaria, impreuna cu alti vietuitori, a ridicat o manastire in cinstea sa si a dus mai departe, cu discretie, marturia acestor revelatii.
Minunile Sfantului Efrem: vindecari, intoarceri la credinta si ajutor in necazuri
Ceea ce a urmat a fost o revarsare de minuni, marturii si transformari interioare. Oameni cu boli incurabile – de la cancer si epilepsie pana la paralizii si boli psihice – s-au rugat Sfantului Efrem si au primit alinare. Multi au fost ajutati in momente critice, in operatii complicate, in examene sau in situatii de viata si moarte. Nu putine sunt cazurile in care persoane care il chemau in rugaciune il vedeau in vis sau chiar aievea, aducandu-le pace, incredere si vindecare.
In Grecia, Romania, dar si in multe alte colturi ale lumii, crestinii care au simtit ajutorul sau au inceput sa ii scrie numele in pomelnice, sa-l invoce in rugaciuni, iar unii i-au dat copiilor numele „Efrem” sau „Efremia”, in semn de recunostinta.
Un caz celebru este al unei femei din Giurgiu, diagnosticata cu cancer in stadiu avansat, care, dupa ce a primit ulei sfintit de la candela Sfantului Efrem si s-a rugat neincetat, a avut un vis in care sfantul i-a spus simplu: „Te vei face bine. Nu te indoi.” Analizele ulterioare au aratat disparitia completa a bolii.
Sfantul Efrem in Romania
Cultul Sfantului Efrem cel Nou s-a raspandit rapid si in Romania, unde peste 20 de biserici si manastiri il au ca ocrotitor. Printre cele mai cunoscute locuri unde se pastreaza fragmente din moastele sale se numara:
Manastirea Radu Voda din Bucuresti
Paraclisul Resedintei Patriarhale
Manastirea Doamna Chiajna, judetul Ilfov
Parohia Mogosoaia, judetul Ilfov
Oameni de toate varstele vin aici sa se roage, sa aprinda o lumanare si sa citeasca Acatistul Sfantului Efrem, care a devenit pentru multi o mangaiere zilnica.
Parintele Arsenie Nae, de la Manastirea Radu Voda, spune ca Sfantul Efrem lucreaza alaturi de Sfantul Nectarie si ca in fiecare zi primeste marturii de la oameni care au fost salvati de la suferinta, depresie sau chiar moarte prin rugaciune sincera.
„Odata ce il intalnesti pe Sfantul Efrem, devii alt om. Nu te lasa. E un prieten adevarat, un ajutor pe care il simti cu toata fiinta.”
Cum il recunosti in icoane?
Sfantul Efrem este reprezentat in icoane ca un monah smerit, cu chip subtire, par si barba intunecate, purtand rasa neagra, iar in mana dreapta – adesea – o flacara, simbol al Duhului Sfant si al arderii sufletesti prin mucenicie.
Ziua de nume si etimologia
Cei care poarta numele Efrem, Efraim, Efremia, isi pot serba ziua pe 5 mai, cand este pomenit oficial in calendarul ortodox. Numele are origini ebraice si inseamna „roditor” sau „imbelsugat”, fiind legat de figura biblica a lui Efraim, fiul lui Iosif din Vechiul Testament.
Sa-l chemam in rugaciune cu incredere
Sfantul Efrem cel Nou este o dovada vie ca Dumnezeu nu a incetat sa lucreze in lume prin sfintii Sai. Fie ca trecem prin boala, depresie, ispite, lipsuri sau momente de ratacire, el este aproape, raspunde grabnic si ne intareste. Prin mijlocirea sa, mii de oameni au gasit lumina acolo unde nu mai vedeau iesire.
„Sfinte Parinte Efrem, nu ne trece cu vederea, ci vino degraba in ajutorul nostru, mijlocind mare mila de la Domnul Iisus Hristos.”
Sursa foto: pravila.ro
