Intr-o dimineata calda, intr-o poiana taiata in jungla din sudul Bhutanului, regele Jigme Khesar Namgyel Wangchuck a lucrat alaturi de mii de voluntari pentru a curata terenul unde va fi construit un nou aeroport international. Povestea proiectului, relatata de BBC Travel, arata cum aceasta tara greu accesibila din Himalaya se pregateste sa primeasca lumea pe o ruta noua, fara sa renunte la ideea de turism controlat, spiritualitate si respect fata de natura.
Un aeroport nou intr-o tara greu de atins
Bhutanul a fost, timp de decenii, una dintre cele mai greu accesibile destinatii din lume. Asezat intre munti inalti, cu o cultura budista puternica si o politica turistica atent controlata, regatul nu a urmarit niciodata sa atraga mase mari de vizitatori. Dimpotriva, a ales sa primeasca mai putini turisti, dar intr-un mod care sa protejeze patrimoniul cultural si echilibrul comunitatilor locale.
Aceasta logica nu dispare, dar felul in care oamenii vor ajunge in Bhutan se poate schimba radical. Noul Aeroport International Gelephu, programat sa fie deschis in 2029, este gandit ca principala poarta aeriana a tarii. Proiectul a atras deja atentia arhitectilor, castigand premiul Future Project of the Year la World Architecture Festival 2025.
Terminalul va fi construit din lemn bhutanez, cu o structura care aminteste de peisajele montane ale tarii. Designul nu urmareste doar efectul vizual, ci si integrarea in clima si mediu. Cladirea ar urma sa regleze natural umiditatea, iar in interior sunt prevazute spatii pentru yoga, meditatie si bai de gong.
Totusi, dincolo de frumusetea arhitecturala, miza este practica: aeroportul este proiectat pentru o capacitate de 123 de zboruri pe zi. Pentru o tara care a avut pana acum un acces aerian limitat, aceasta este o schimbare majora.
De la Paro la Gelephu
Pana acum, principalul punct de intrare pentru vizitatorii straini a fost aeroportul din Paro, aflat in vestul Bhutanului. Pentru cei care vin din Europa sau America de Nord, drumul presupune de obicei escale in Bangkok, Kathmandu sau Delhi, iar calatoria poate dura mai multe zile.
Paro are si o reputatie aparte. Aeroportul este situat la 2.243 de metri altitudine, intr-o vale ingusta, inconjurata de munti care ajung la 5.500 de metri. Aterizarea se face vizual, fara sprijin radar sau computerizat, iar manevrele cer o experienta speciala. Mai putin de 50 de piloti sunt calificati sa aterizeze acolo.
Aceasta dificultate a facut parte, intr-un fel, din aura Bhutanului. Nu era o destinatie in care ajungeai intamplator. Trebuia sa iti doresti cu adevarat, sa planifici, sa accepti costuri mai mari si un drum complicat. In 2025, aeroportul din Paro a primit 88.546 de vizitatori, un numar modest comparativ cu alte destinatii asiatice, dar in linie cu modelul ales de Bhutan.
Gelephu schimba aceasta harta. Aflat in sudul tarii, aproape de granita cu India, noul aeroport va deschide o zona mult mai putin cunoscuta de turisti. Majoritatea vizitatorilor ajunsi pana acum in Bhutan urmau trasee consacrate spre Thimphu, Valea Punakha, Phobjikha sau Bumthang. Sudul, cu junglele sale, cu raurile, izvoarele calde si fauna bogata, a ramas mult timp in afara circuitelor clasice.
Orasul mindfulness care poate remodela Bhutanul
Aeroportul nu este un proiect izolat. El face parte dintr-o viziune mult mai ampla: Gelephu Mindfulness City, o regiune administrativa speciala pe care regele o vede ca pe un nou centru economic, turistic si spiritual.
Ideea unui astfel de hub in Gelephu a aparut cu mai bine de un deceniu in urma, dar pandemia a accelerat nevoia unei schimbari. Bhutanul s-a inchis aproape complet pana in septembrie 2022, iar turismul a fost puternic afectat. In acelasi timp, tara se confrunta deja cu plecarea multor tineri in strainatate, in cautarea unor oportunitati mai bune.
Gelephu Mindfulness City este gandit ca un oras care sa atraga investitii, sa creeze locuri de munca si sa ofere un motiv pentru ca tinerii sa ramana sau sa revina. Autoritatile spera ca noul oras sa ajunga, pana in 2060, la un milion de rezidenti bhutanezi si straini.
Fostul premier Lotay Tshering, care este acum guvernatorul GMC, a explicat pentru BBC Travel ca proiectul trebuie sa creeze locuri de munca si oportunitati de investitii, dar pentru asta are nevoie de zboruri si de pasageri. Cu alte cuvinte, aeroportul este infrastructura fara de care noul oras nu poate functiona.
Planurile includ si o legatura feroviara de 69 de kilometri catre Assam, in India, ceea ce ar marca prima cale ferata din Bhutan. Pentru un stat montan, fara traditie feroviara, o astfel de conexiune are o importanta nu doar turistica, ci si economica.
Un model turistic controlat, nu turism de masa
Deschiderea spre lume nu inseamna ca Bhutanul renunta la filosofia sa turistica. Regatul a inceput sa primeasca turisti abia in 1974, cand a adoptat politica „High Value, Low Volume”. Ideea era simpla: mai putini vizitatori, dar un impact mai bun pentru economie si mai putina presiune asupra culturii, naturii si comunitatilor locale.
Inainte de pandemie, multi turisti internationali trebuiau sa rezerve calatoria printr-un operator autorizat din Bhutan si sa plateasca un tarif zilnic minim de 200-250 de dolari. Acesta includea cazare, mese, ghid, transport intern si taxa de dezvoltare sustenabila.
Din 2022, sistemul s-a schimbat. Tariful all-inclusive a fost inlocuit cu o taxa de dezvoltare sustenabila de 100 de dolari pe noapte pentru fiecare adult, iar restul costurilor de calatorie se organizeaza separat.
Chiar si cu un aeroport nou, Bhutanul pare hotarat sa pastreze acest control. Diferenta este ca experienta poate deveni mai diversa. In loc ca turistii sa vada aproape exclusiv vestul si centrul tarii, Gelephu poate deveni o oprire pentru cei interesati de natura, retrageri spirituale, safari in jungla, drumetii si experiente mai apropiate de viata locala.
Sudul subtropical, o alta fata a Bhutanului
Imaginea clasica a Bhutanului este legata de manastiri ridicate pe stanci, steaguri de rugaciune fluturand in vant si vai montane linistite. Gelephu arata altfel. Este o lume mai calda, mai verde, mai densa, unde muntii coboara spre jungla, iar aerul poarta miros de cardamom, livezi de portocali si pamant umed.
Zona este incadrata de doua parcuri nationale, intre care Royal Manas National Park, primul parc national al Bhutanului. Aici traiesc elefanti, tigri, rinoceri, leoparzi nebulosi, languri aurii si peste 360 de specii de pasari. Printre ele se afla si starcul cu burta alba, o specie aflata in pericol critic, iar jumatate din populatia mondiala se gaseste in Bhutan.
Matthew DeSantis, fondatorul companiei de turism de lux MyBhutan, descrie sudul Bhutanului drept un sanctuar ascuns al naturii, unul dintre cele mai salbatice locuri ale planetei. Pentru vizitatori, aceasta ar putea fi o ocazie rara de a descoperi un Bhutan mai putin fotografiat, dar la fel de puternic ca identitate.
Turismul din Gelephu nu se va baza doar pe hoteluri luxoase. In zona sunt avute in vedere homestay-uri, eco-campuri, trasee pentru observarea pasarilor, rafting si un nou traseu dedicat tigrilor in Royal Manas National Park. In 2024, in Manas s-a deschis si primul lodge premium pentru pescuit cu musca din Bhutan.
Spiritualitate, trasee si comunitati locale
Ca in multe proiecte bhutaneze, dezvoltarea turismului in Gelephu este legata si de dimensiunea spirituala. Maestri budisti sunt invitati sa propuna centre de retragere si temple in cadrul noului oras, iar Corpul Monastic Central al Bhutanului a propus construirea unui dzong, o fortareata monastica si administrativa, cu spatii de cazare, dans si studiu budist.
Un alt proiect important este Lotus-Born Trail, un traseu de 168 de kilometri programat pentru deschidere in 2028. Drumul va lega sudul subtropical de inima spirituala a Bhutanului. Traseul de opt zile incepe in padurile unde traiesc languri aurii si rinoceri cu un singur corn, apoi urca aproape 3.500 de metri, prin paduri de rododendroni, pana la culmile alpine din centrul tarii.
Traseul urmeaza pasii lui Guru Rinpoche, figura care a adus budismul in Bhutan. Pentru drumeti, aceasta nu va fi doar o experienta fizica, ci si una culturala si spirituala.
In acelasi timp, autoritatile pregatesc revitalizarea vechiului oras Gelephu. Sunt planificate proiecte culinare inspirate de culturile din sudul Bhutanului, inclusiv preparate ale comunitatii Lhotshampa, precum thali si dal, dar si mancaruri bhutaneze picante, cum este ema datshi, tocana de ardei iute si branza considerata emblematica pentru tara.
Strazile ar urma sa fie animate de picturi murale realizate de colectivul artistic VAST, iar un Heritage Village va prezenta cele 13 arte si mestesuguri traditionale ale Bhutanului, de la impletituri la pictura thangka.
O regiune care a ramas salbatica
Sudul Bhutanului nu a fost intotdeauna usor de locuit sau de traversat. Malaria, musonii, elefantii salbatici si tigrii au facut ca populatia sa ramana mult timp concentrata in vaile si zonele inalte ale tarii. In anii 1860, britanicii au incercat sa controleze aceasta regiune, dar au fost respinsi dupa un conflict de cinci luni cunoscut drept Razboiul Duar.
Aceasta istorie a contribuit la pastrarea caracterului salbatic al sudului. Iar astazi, tocmai aceasta salbaticie devine una dintre cele mai mari atractii ale regiunii.
Lotay Tshering a numit jungla de aici „bijuteria” Bhutanului, tocmai pentru ca sunt putine locuri in lume unde natura ramane atat de putin domesticita. Provocarea va fi ca noua deschidere turistica sa nu distruga ceea ce o face valoroasa.
Gelephu International Airport si Gelephu Mindfulness City pot schimba felul in care lumea ajunge in Bhutan, dar si felul in care Bhutanul se proiecteaza in viitor. Intre ambitia economica, protectia naturii si fidelitatea fata de propriile valori spirituale, regatul incearca o formula rara: sa se deschida fara sa se piarda. Iar daca proiectul va reusi, calatoria spre Bhutan nu va mai fi doar o aventura complicata pana la Paro, ci si o poarta spre junglele, comunitatile si linistea sudului sau mai putin cunoscut.
