Exista momente in care oboseala pare sa nu mai treaca dupa o noapte de somn sau dupa un weekend liber. Activitatile care inainte pareau firesti devin apasatoare, interactiunile cu oamenii consuma mai mult decat ofera, iar munca incepe sa fie traita ca o obligatie fara sens. In astfel de situatii poate fi vorba despre burnout, o forma de epuizare care nu se limiteaza la lipsa de energie, ci poate afecta relatiile, somnul, motivatia, capacitatea de concentrare si chiar modul in care o persoana isi priveste propria viata.
Psihologul Cristian Grigore, din cadrul Institutului de Psihiatrie „Socola” Iasi, atrage atentia ca burnoutul are mai multe componente si ca unele dintre ele pot fi mai greu de observat decat oboseala propriu-zisa. Epuizarea fizica si psihica este doar una dintre manifestari. La aceasta se pot adauga detasarea emotionala si scaderea eficientei profesionale, a declarat specialistul pentru Agerpres.
Burnoutul incepe atunci cand resursele personale nu mai fac fata
Burnoutul nu trebuie confundat cu o simpla perioada aglomerata. Oricine poate avea cateva zile in care se simte obosit, iritat sau lipsit de energie. Diferenta apare atunci cand starea devine persistenta si incepe sa influenteze mai multe zone ale vietii.
Persoana poate simti ca nu mai are puterea necesara pentru a raspunde cerintelor de la serviciu. Sarcini care inainte pareau usor de rezolvat devin dificil de dus la capat, iar senzatia de epuizare poate aparea inca de la inceputul zilei.
In paralel, poate aparea si sentimentul ca efortul depus nu mai are sens. Munca nu mai aduce satisfactie, iar rezultatele obtinute nu mai sunt percepute ca importante.
In astfel de momente, eficienta profesionala incepe sa scada. Nu neaparat pentru ca persoana si-a pierdut competentele, ci pentru ca resursele emotionale si fizice sunt deja foarte consumate.
Impietrirea emotionala poate fi unul dintre cele mai serioase semne
Unul dintre aspectele pe care psihologul Cristian Grigore le considera deosebit de importante este detasarea emotionala.
O persoana aflata in burnout poate incepe sa reactioneze tot mai putin la ceea ce se intampla in jur. Empatia scade, interesul fata de ceilalti se diminueaza, iar relatiile personale pot deveni mai reci.
Aceasta schimbare nu ramane doar la locul de munca.
Un om epuizat poate deveni mai indiferent fata de partener, copii, prieteni sau colegi. Nu pentru ca nu ii mai pasa in mod constient, ci pentru ca energia emotionala necesara pentru a se conecta cu ceilalti este tot mai redusa.
De aici poate aparea si impresia celor apropiati ca persoana „s-a schimbat”. Este posibil sa nu mai aiba rabdare, sa evite conversatiile sau sa para absenta chiar si atunci cand este prezenta fizic.
Burnoutul poate favoriza anxietatea si depresia
Burnoutul porneste adesea din mediul profesional, dar efectele sale pot depasi rapid granitele serviciului.
Cristian Grigore explica faptul ca epuizarea poate crea un teren favorabil pentru aparitia unor stari depresive si anxioase.
Persoana poate simti tot mai putina placere in activitatile care inainte ii faceau bine. Corpul poate ramane intr-o stare aproape permanenta de tensiune, iar mintea continua sa proceseze problemele de la serviciu chiar si dupa incheierea programului.
Somnul este una dintre primele zone care pot fi afectate.
Unii oameni adorm greu, altii se trezesc de mai multe ori in timpul noptii. Exista si situatii in care trezirea apare foarte devreme, in jurul orei 4:00 sau 5:00, iar persoana nu mai reuseste sa adoarma.
Lipsa unui somn odihnitor alimenteaza apoi oboseala, iar cercul devine tot mai greu de intrerupt.
Izolarea poate parea o solutie, dar poate adanci problema
Atunci cand cineva simte ca nu mai are energie, retragerea din activitatile sociale poate parea fireasca.
Persoana renunta la intalniri, la plimbari, la iesiri cu prietenii sau la alte activitati pentru a se odihni. La prima vedere, pare o incercare logica de a economisi energie.
Problema este ca izolarea prelungita poate reduce si mai mult accesul la activitati care ofereau placere, sprijin si sentimentul de apartenenta.
In loc sa ajute la recuperare, retragerea completa poate mentine persoana blocata in aceeasi stare.
Cristian Grigore atrage atentia si asupra situatiilor in care unii oameni incearca sa acopere epuizarea prin alcool sau substante psihoactive.
Pe termen scurt, acestea pot crea impresia unei relaxari sau a unei opriri a monologului interior. In realitate, problema ramane, iar riscurile se pot multiplica.
Burnoutul nu este doar problema individului
Una dintre ideile importante subliniate de psiholog este ca burnoutul nu trebuie privit exclusiv ca o incapacitate a persoanei de a face fata stresului.
Relatia dintre angajat si organizatie are un rol esential.
O persoana poate invata tehnici de gestionare a emotiilor, poate incerca sa se odihneasca mai bine sau sa puna limite, dar daca mediul de lucru continua sa genereze aceleasi presiuni, recuperarea poate fi doar temporara.
De aceea, schimbarile trebuie sa apara atat la nivel individual, cat si organizational.
Volumul de munca, modul in care sunt distribuite sarcinile, lipsa controlului asupra activitatii, feedbackul, relatia cu superiorii si sentimentul ca munca are sau nu un scop pot influenta starea angajatului.
Psihologul descrie burnoutul nu doar ca pe o suferinta legata de munca excesiva, ci si ca pe o problema a „muncii fara sens”.
Atunci cand omul nu mai percepe utilitatea a ceea ce face si nu mai gaseste o legatura intre efort si un rezultat important, riscul de epuizare poate creste.
Persoanele foarte implicate pot fi mai vulnerabile
Paradoxal, burnoutul nu incepe intotdeauna cu lipsa de motivatie.
Cristian Grigore spune ca poate incepe chiar cu idealismul si cu o implicare foarte mare.
Persoanele constiincioase, perfectioniste si foarte dedicate pot accepta constant sarcini suplimentare si pot avea dificultati in a spune „nu”.
La inceput, faptul ca li se cere ajutor sau ca primesc responsabilitati suplimentare poate fi perceput ca o confirmare a valorii lor profesionale.
Pe termen lung insa, acumularea continua de sarcini poate depasi capacitatea reala de recuperare.
In momentul in care persoana incepe sa refuze unele solicitari, poate aparea si teama ca ii dezamageste pe ceilalti sau ca nu mai este suficient de performanta.
Aceasta presiune poate alimenta si mai mult epuizarea.
De ce un weekend liber nu rezolva problema
Una dintre cele mai frecvente recomandari pentru cineva epuizat este sa isi ia cateva zile libere.
O pauza poate fi binevenita, dar in cazul unui burnout instalat, cateva zile nu sunt suficiente pentru a rezolva problema de fond.
Cristian Grigore estimeaza ca iesirea dintr-un episod de burnout poate necesita aproximativ doua-trei luni.
Un weekend petrecut la munte sau la mare poate oferi o scurta distantare de probleme, insa persoana se intoarce in acelasi mediu si la aceleasi mecanisme care au dus la epuizare.
Daca nimic nu se schimba in modul de lucru, in limitele personale sau in organizatie, starea poate reveni imediat.
Cum poate fi prevenit burnoutul
Preventia incepe cu recunoasterea limitelor.
Una dintre cele mai importante abilitati este capacitatea de a spune „nu” atunci cand volumul de sarcini devine nerealist.
Acest lucru poate fi dificil pentru persoanele care nu vor sa ii dezamageasca pe ceilalti sau care isi leaga valoarea personala de performanta.
La fel de importante sunt activitatile care aduc placere si relaxare reala.
Psihologul recomanda tehnici de relaxare si mindfulness, care pot ajuta persoana sa isi aduca atentia in prezent si sa reduca ruminatia legata de trecut sau de viitor.
Un exemplu frecvent este momentul in care cineva ajunge acasa dupa o zi dificila, dar continua ore intregi sa refaca mental conversatiile si problemele de la serviciu.
Chiar daca programul s-a incheiat, mintea ramane in acelasi mediu de lucru, iar energia continua sa fie consumata.
Viata sociala si ajutorul specializat pot conta mult
Mentinerea relatiilor sociale este importanta tocmai pentru ca izolarea poate accentua epuizarea.
Prietenii si familia pot observa uneori schimbarile inainte ca persoana afectata sa le recunoasca.
Daca cineva care obisnuia sa iasa, sa se plimbe sau sa participe la activitati incepe sa refuze constant orice interactiune, aceasta schimbare merita observata.
In acelasi timp, sprijinul unui psiholog sau al unui psihiatru nu trebuie privit ca un semn de slabiciune.
Consilierea poate ajuta la identificarea surselor stresului, la intelegerea mecanismelor care intretin burnoutul si la dezvoltarea unor strategii mai sanatoase de gestionare a emotiilor si a presiunii profesionale.
Specialistul atrage atentia ca personalul medical, de exemplu, poate cere foarte greu ajutor, tocmai pentru ca este obisnuit sa fie in rolul celui care ofera sprijin.
Mentalitatea de tipul „trebuie sa rezist” poate intarzia momentul in care persoana recunoaste ca nu mai face fata.
Burnoutul nu apare peste noapte si nici nu dispare dupa o simpla pauza. Semnele pot incepe subtil: somn mai prost, iritabilitate, lipsa de satisfactie, retragere sociala sau sentimentul ca munca nu mai are sens. Cu cat aceste schimbari sunt observate mai devreme, cu atat exista mai multe sanse ca persoana sa isi recastige echilibrul inainte ca epuizarea sa afecteze profund viata profesionala si personala.
