In mijlocul unei crize globale continue, intre pandemii, conflicte internationale si o planeta care se incalzeste, o generatie aparent „iresponsabila” a ales sa raspunda nu cu panica, ci cu glume, meme-uri si ironie. Adesea etichetati drept „cei mai neseriosi oameni care au existat vreodata”, tinerii din Generatia Z, cu varste intre 13 si 28 de ani, au creat un univers cultural in care absurdul, sarcasmul si umorul autoreferential nu sunt doar forme de distractie, ci si mecanisme de supravietuire.
Ce inseamna insa sa faci haz de necaz in era retelelor sociale, si de ce aceasta forma aparent copilareasca de a privi realitatea ar putea fi, de fapt, un semn de forta emotionala si adaptabilitate fara precedent?
O lume in criza si o generatie care refuza sa se conformeze
Lydia Spencer-Elliott, editorialista la The Independent, scria recent despre cum Gen Z, in fata unor tragedii care ar fi paralizat alte generatii, a ales sa raspunda cu un soi de nebunie controlata. Comentariile de pe TikTok, de tipul “Oare Al Treilea Razboi Mondial o sa-mi afecteze wifi-ul?”, insotite de videoclipuri cu adolescenti dansand in costume de dinozaur in mijlocul uraganelor, nu sunt simple glume. Sunt un mod de a procesa haosul.
Aceasta generatie a crescut intr-un mediu in care crizele sunt norma: pandemia de COVID-19, escaladarea schimbarilor climatice, atentatele si conflictele internationale, polarizarea politica globala si prabusirea increderii in institutii. A fost martora la overturnarea unor drepturi istorice, cum ar fi cazul deciziei Roe v. Wade in SUA, si a asistat la cresterea extremismului de dreapta in multe tari. Raspunsul? O combinatie de activism digital eficient si o cultura colectiva a „rasului in fata prapastiei”.
Glume pe care nu trebuie sa le intelegi
Una dintre cele mai evidente manifestari ale acestui spirit este limbajul digital al Gen Z. In fiecare zi, TikTok-ul e invadat de fraze care, pentru oricine din afara bulei online, par complet lipsite de sens. Expresii ca „I lost something once”, „It’s not clocking to you, I’m standing on business” sau „We cannot escape, we cannot come out” apar in conversatii complet separate de contextul lor initial. Sunt utilizate nu pentru a comunica ceva clar, ci pentru a semnala apartenenta la un cod cultural inchis, aproape criptic.
Spencer-Elliott subliniaza ca aceste expresii functioneaza mai degraba ca vocal stims – reflexe verbale involuntare, aproape ca un mecanism de reglare emotionala. Pentru cei „in cercul” Gen Z, ele sunt amuzante, reconfortante si ofera sentimentul de comunitate. Pentru restul lumii, sunt pur si simplu de neinteles. Si, poate, exact asta e ideea.
„Copium”: cand umorul devine drog
Tot internetul are un cuvant pentru felul in care Gen Z isi mentine echilibrul psihic: copium, o combinatie intre cope (a face fata) si opium (opiaceu). Termenul desemneaza exact ceea ce pare – o forma de alinare emotionala prin umor, prin absurd, prin „brain-rot” (tradus aproximativ ca „putrezirea creierului” – adica expunerea constanta la continut lipsit de logica dar extrem de captivant).
Un exemplu relevant: un utilizator TikTok isi filmeaza apartamentul inundat, acompaniat de melodia „I think I like this little life”, spunand ca primul lui gand a fost ca „asta o sa faca un TikTok genial”. In locul unei reactii de disperare, apare umorul autoreferential – o dovada de adaptabilitate psihologica intr-un mediu in care dezastrele sunt aproape zilnice.
Trenduri absurde, dar captivante
Printre cele mai cunoscute manifestari ale acestui fenomen se numara trenduri aparent fara noima precum „6-7”, seria animata AI Ballerina Cappuccina sau bizara saga de pe YouTube Skibidi Toilet. Acestea nu ofera mesaje, nu educa, nu urmaresc o logica. Sunt construite special pentru a deruta si, tocmai de aceea, pentru a distra.
„Twaddle” – un cuvant folosit intr-un articol din New York Times citat de Spencer-Elliott – descrie bine aceasta realitate: nu este neaparat continut fara sens, ci o forma de „obstructie jucausa”, o maniera prin care Gen Z se protejeaza de seriozitatea coplesitoare a lumii.
Neseriozitatea ca forma de rezistenta
Intr-un fel paradoxal, aceasta lipsa de seriozitate e, de fapt, o forma profunda de seriozitate. Gen Z nu ignora suferinta lumii – dimpotriva, o internalizeaza si o proceseaza prin mijloace pe care le controleaza: umorul, ironia, limbajul digital si cultura memelor.
Aceasta stare de spirit a devenit atat de atragatoare, incat chiar si persoane din afara granitelor demografice incearca sa se alature clubului. Actorul Robert Pattinson – in varsta de 39 de ani – a afirmat recent, in gluma, ca e Gen Z, in timp ce era conectat la un detector de minciuni intr-un interviu cu Jennifer Lawrence. Desi evident ca nu este, fanii au reactionat cu entuziasm: “Rob este Gen Z in spirit”.
In fond, Pattinson a fost mereu un exemplu de absurd controlat: a mintit in direct despre moartea unui clovn la circ, a inventat povesti despre viata sa personala pentru a scapa de interviuri plictisitoare si a pretins ca a filmat scene care nu au existat niciodata. Aceasta atitudine „neserioasa” este exact genul de comportament cu care Gen Z rezoneaza profund.
Politica in pas cu umorul
Un alt exemplu vine din sfera politica. Zohan Mamdani, un politician de 34 de ani din New York, a reusit sa atraga un public masiv din randul tinerilor prin videoclipuri virale pe TikTok, in care vorbeste sincer si autoironic despre trecutul sau. Intr-o serie numita Are you OK?, a recunoscut ca exista un videoclip vechi cu el dansand topless la un chiosc halal – o informatie care in alte vremuri ar fi fost considerata daunatoare pentru imaginea unui politician. In schimb, sinceritatea si deschiderea fata de „ridicolul personal” i-au adus o victorie solida, cu 78% dintre alegatorii intre 18 si 29 de ani votand pentru el.
Intr-un discurs tinut intr-un club de noapte, Mamdani a spus simplu: “Intr-o lume dominata de suferinta, este esential sa ne pastram spatii pentru bucurie”. Publicul, imbracat in crop topuri si cu telefoanele ridicate, a inteles exact ce voia sa spuna.
Gen Z nu isi cere scuze pentru modul in care alege sa existe. Pentru ei, absurdul e logic, umorul e strategie de supravietuire, iar neseriozitatea este o forma de solidaritate in fata unei lumi care pare ca s-a defectat. Iar daca rasul a devenit forma lor de rezistenta, poate ar trebui sa incepem sa luam acest „neserios” mai in serios.
