In fiecare an, pe 14 septembrie, credinciosii ortodocsi praznuiesc Inaltarea Sfintei Cruci, una dintre cele mai vechi sarbatori crestine dedicate cinstirii Crucii pe care a fost rastignit Iisus Hristos. Dincolo de semnificatia religioasa si de postul aspru al acestei zile, in satele romanesti s-au pastrat numeroase credinte si obiceiuri populare. Ziua Crucii, asa cum mai este cunoscuta sarbatoarea, marcheaza simbolic si trecerea de la vara la toamna.
Ce semnificatie are Inaltarea Sfintei Cruci
Sarbatoarea aminteste de doua momente importante din istoria crestinismului. Primul este legat de aflarea Crucii pe care a fost rastignit Mantuitorul si de inaltarea acesteia in fata credinciosilor de catre episcopul Macarie, la 14 septembrie 335.
Cel de-al doilea eveniment este aducerea Sfintei Cruci de la persi, in anul 629, in timpul imparatului bizantin Heraclius. Crucea a fost asezata atunci in Biserica Sfantului Mormant din Ierusalim.
Traditia crestina leaga descoperirea Crucii de Sfanta Imparateasa Elena, mama imparatului Constantin cel Mare. La Golgota ar fi fost gasite trei cruci, iar pentru identificarea celei pe care fusese rastignit Iisus Hristos, patriarhul Macarie ar fi cerut ca acestea sa atinga, pe rand, trupul unei femei moarte.
Credinta spune ca femeia a revenit la viata atunci cand a fost atinsa cu cea de-a treia cruce. Dupa aceasta minune, Crucea a fost ridicata intr-un loc inalt pentru a putea fi vazuta de oamenii adunati.
De ce 14 septembrie este numita si Ziua Crucii
In calendarul popular, sarbatoarea religioasa s-a suprapus peste o serie de obiceiuri legate de schimbarea anotimpurilor si de activitatile agricole. News.ro noteaza ca ziua de 14 septembrie mai este cunoscuta in popor sub denumirile de Carstovul Viilor si Ziua Sarpelui.
In regiunile viticole, in special in zonele deluroase si sudice, Carstovul Viilor era asociat cu inceputul culesului strugurilor. Pentru comunitatile care isi organizau o buna parte din activitate in functie de ritmul naturii, aceasta perioada avea o importanta aparte.
Ziua era privita si ca un reper intre doua anotimpuri. Vara se apropia de sfarsit, iar muncile si pregatirile specifice toamnei incepeau sa ocupe tot mai mult viata gospodariilor.
De unde vine denumirea de Ziua Sarpelui
O alta credinta populara spune ca, incepand cu 14 septembrie, serpii si celelalte reptile incep sa se retraga in ascunzisurile subterane, unde raman pana in primavara.
In lumea satului circula si o poveste mult mai neobisnuita. Se credea ca, inainte de retragerea sub pamant, serpii se aduna, se incolacesc si formeaza o asa-numita „piatra nestemata”. In imaginarul popular, aceasta ar fi avut puteri vindecatoare.
Astfel de credinte nu tin de invatatura religioasa a sarbatorii, ci fac parte din folclorul transmis de-a lungul generatiilor. Ele arata felul in care oamenii interpretau odinioara schimbarile observate in natura si le integrau in calendarul comunitatii.
Plantele de leac si busuiocul, duse la biserica
Un loc important in traditiile de Ziua Crucii il ocupa plantele. In unele zone, oamenii strangeau in aceasta perioada ultimele plante considerate de leac, printre care boz, micsunele, matraguna si navalnic.
Acestea erau duse la biserica impreuna cu flori si busuioc, asezate in apropierea crucii si sfintite. Ulterior, plantele erau pastrate in gospodarie, adesea langa icoane sau in alte locuri ferite.
Traditia populara le atribuia diferite intrebuintari. Busuiocul sfintit era pus in apa pasarilor, in credinta ca le-ar putea feri de boli. Era folosit si in apa pentru spalarea parului fetelor sau asezat la stresinile caselor, unde se credea ca poate proteja gospodaria de rele si de trasnete.
Obiceiuri pentru protejarea gospodariei si a recoltei
In Bucovina existau si practici populare prin care oamenii incercau sa isi protejeze gospodariile sau sa favorizeze recoltele viitoare.
In ramurile pomilor care nu rodeau erau asezate cruci facute din busuioc sfintit. Gestul era insotit de credinta ca pomii vor deveni roditori si vor oferi o recolta mai bogata in anul urmator.
Privite astazi, aceste obiceiuri pastreaza o imagine a vietii rurale in care credinta, agricultura si observarea naturii se intrepatrundeau. Unele traditii au disparut, iar altele sunt inca pastrate in anumite comunitati sau familii.
In 2026, de sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Preafericitul Parinte Daniel, va participa la Sfanta Liturghie in Paraclisul istoric „Sfantul Mare Mucenic Gheorghe” din Resedinta Patriarhala.
Pentru credinciosi, 14 septembrie ramane inainte de toate o zi cu profunda semnificatie religioasa, dedicata Crucii si amintirii Patimilor Mantuitorului. In calendarul popular romanesc, aceeasi data pastreaza insa si urmele unei lumi in care venirea toamnei era marcata prin ritualuri, culesul viilor si obiceiuri transmise din generatie in generatie.
